Punându-mi speranţele în această călătorie pe care urmează să o fac, constat că îmi creez un fel de supapă .Nu greşesc astfel ? Am ajuns să idealizez această plecare, pentru că m-am săturat de tot ce nu merge bine în acest moment . Mi-am creat o supapă din acest gând , că plecarea va opri tot ce mă nelinişteşte acum. Dar problemele răman, eu sunt aceeaşi. Nu schimb decât locul . De ce aştept să plec, cu atâta jind, ca şi cum aş lăsa în urmă ceva de care vreau acum să scap ?Nu las nimic în urmă. Nemulţumirea izvorăşte din interior şi vine cu mine oriunde. Dacă aleg să o alung, aici şi acum, asta ar trebui să mă intereseze. Simplul fapt că zbor în altă ţară nu o face să se evapore. Eu pot face asta. De oriunde . Şi mai bine de aici, pentru a putea pleca împăcată, acolo. Dar cum o alung? Sau ....asta ar trebui să fac mai întâi?
Medicii numesc semne patognomonice pe acelea specifice unei anumite boli. O dată depistată boala, datorită lor, e parţial tratată. Pentru că ai un punct de plecare. Eu nu am ceva ce aş numi punct de plecare.Aşa că, ce faci când nu ai cum să o depistezi , pentru că semnele patognomonice lipsesc ? Când boala de care suferi nu are nişte caracteristici specifice? Cum o tratezi ? Emoţiile pot fi aşa . Multe aşa amestecate, înodate unele cu altele, încât nu mai este deloc uşor să le descurci, să vezi de unde au pornit, de la ce. Cum vindeci furia, de exemplu, dacă nu ştii ce o produce ? Este un întreg mecanism in spatele tuturor purtărilor noastre. Şi dacă scârţâie, este pentru că unele piese se defectează . Iar pentru a putea repara orice, e nevoie să ştii cauza. Medicii investighează tot timpul. Investighează, analizează, pun diagnosticul şi pregătesc planul de tratament. Şi funcţionează. Oase sunt puse la locul lor, după accidente, inimi sunt repornite prin defibrilare, implanturi sunt făcute, acolo unde exista un zâmbet gol.
Aşadar, ce fac? Aflu cum să-mi alung nemulţumirea sau care îi este cauza ? Iau analgezice pentru durere sau investighez pentru a afla de ce mă doare?
Consimţământul ni-l dăm întotdeauna noi. Care noi, aici depinde ce rol vrem să jucăm. Doctor sau pacient ?
