Lumea aceasta s-a bazat mereu pe etichete. Pe cataloage.
Brosuri. Vrei un ruj, nicio grija; Ia brosura asta si alege-ti unul.
SI cu oamenii e la fel, insa pe ei nu-I gasim enumerati,
clasificati prin cataloage. Pentru ei avem legi nescrise, cand vine vorba de
lucrurile astea.
Asa se face ca exista femei si barbati. Cea mai cunoscuta
clasificare din cate exista. Iar despre lucrurile care ii diferentiaza, nici nu
se mai poate discuta.
Despre cate genuri ale sexului frumos sunt…ramine sa numaram
cu alta ocazie.Uitati-va si voi:sunt femei-copil(cele semi-maturizate; aici ma
semi-incadrez si eu(rusinicaaa! J))
, femei-independente( alora de li se spune ca urasc barbatii; apropo, informatie
eronata; mai documentati-va), femei-clasice….femei, femei, femei. Parca deja ne
impartim in prea multe tipuri. Nici nu ma mai intreb de ce cred ei ca suntem
complicate.
Si iata ca ajungem la ei iar la ei, lucrurile chiar sunt simple.
Cel putin, asa vad eu treburile; oricine e binevenit sa ma contrazica:Free
country, democracy, nu?!
Exista barbatii siguri pe ei si cei nesiguri. Cei siguri pe
ei stiu daca te vor sau nu. Scurt, ferm si la obiect. Cei nesiguri…se indoiesc
si daca au imbracat camasa potrivita . Personal, ii prefer pe cei siguri…pentru
ca, cel putin, am habar despre ceea ce isi doreste. Macar, daca nu ma doreste,
e ceva cert. Nu pot avea dubii. Pe cand cu celalalt, as trai intr-o nebuloasa,
in care m-as adanci cu fiecare vorba spusa azi, care nu va semana cu cea de
maine, cu fiecare atingere ezitanta.
Cine stie, poate cineva ii prefera si pe acestia. Poate sunt femei, care isi doresc
sa traiasca nestiind ce va alege barbatul de langa ele:” Hmm, oare ce supriza
pregateste el astazi?”. Eu nu sunt fana unor astfel de suprize. Mai bine sa ma
duca in padure,sa aiba planuri mari acolo pregatite si sa le puna in aplicare
decat sa ma scoata in oras, sa nu-mi mai adreseze nici un cuvant, in conditiile
in care dimineata ma tinea in brate, ca mai tarziu, dupa ce eu (re)sparg gheata
sa aud ca nu e pregatit(Si nu, nu ma refer la cei care se joaca cu mintea
noastra si se pretind raniti, suferinzi si ne arunca astfel de replici, ca sa
para mai putin badarani).
Il aleg pe cel care-mi arata muntele si-l urca fara sa
cracneasca, il aleg pe cel care nu se gandeste de 10 ori inainte sa comande
ceva, il aleg pe cel care cand ma priveste, zambeste strengar, pentru ca are el
un plan cu mine, pe care nu mi-l destainuie, ca sa faca lucrurile mai
interesante si nu pe cel care imi arunca ocheade si-si muta privirea altundeva
cand constata ca l-am tintuit cu a mea. Il aleg pe cel care cand a pus mana pe mine,
a stiut ce sa faca mai departe si nu pe cel care si-a dorit sa nu fi facut
gestul x, care da, frate, a avut consecinte; asumati-va-le! Il aleg pe cel in
ochii caruia vad o directie si nu o multitudine de variante. Il aleg pe cel
care daca nu ma vrea, nu imi mai adreseaza nimic niciodata si ma lasa in pace
si nu pe cel care acum vrea sa-mi vorbeasca si maine imi sugereaza ca nu are
resursele necesare pentru ceva durabil si serios(uneori e nevoie doar de a
little bit of fun…dar voi va panicati si intrati in priza mai ceva ca un
Duracell).
Toti alegem. Doar ca unii au sentimentul ca stand pe loc,
toate posibilitatile ramin valabile. Si nu, nu ramin. Nu esti intr-un film, nimic nu se afla in slow
motion, nu poti opri timpul pentru tine. Crezi ca nu ai facut nicio alegere? Ei
bine, ai facut-o, cand ai decis sa nu o faci. Pare ironic? Este.
Am spus mereu ca nu ma incadrez undeva, cu exactitate si
nici nu o sa mai incerc sa fac asta. Nu stiu care brosura ma are trecuta in ea,
dar nu e de datoria mea sa stiu asta.
In schimb, ce trebuie sa fac e sa continui sa aleg. Cu
hotarire. Mereu. Fara privit inapoi, precum confratii mei lipsiti de putere de
decizie.
