"Timp"

sau cum simte o ciclotimică viaţa

Tuesday, 14 May 2013

Sora mea


Sora mea face asa mult parte din viata mea, incat adeseori o confund cu mine.  Si uite, ca gresesc. Caci, asa asemanatoare cum suntem,  vietile noastre incep a privi in alte directii.
Sora mea vrea un copil. Sora mea si sotul  ei vor fi parintii unui copil minunat, sunt sigura. Cat de curand.

Sper o data cu ea ca visul sa devina realitate. Pentru ca, la fel ca ea, vreau sa cred ca visele, unele dintre ele,cel putin, devin  realitate. Daca iti doresti suficient de mult. Nu sunt adepta textelor motivationale sau a incurajarilor patetice. Nici eu, nici sora mea. Nu insir povesti lacrimogene si nici nu doresc sa starnesc ceva in cineva. Nu despre asta este vorba aici. Ci despre surori si despre drumurile pe care pornesc  fiecare. Ea, curand va fi femeia care-si dedica intreaga atentie copilului pe care si-l doreste si pe care il asteapta. Eu, curand, nu stiu ce sau cine voi fi. Aceeasi tanara, de 20 de ani, in vesnica cautare de nou,probabil.  Poate ca ma simt lasata in urma . Poate mi-e teama de necunoscut. Sau, poate totul e trecator asa cum se spune si astazi sunt doar putin nostalgica.

Drumurile noastre se  vor separa, sis. Si tu stii asta, de mai mult timp decat mine. 10 ani in plus aduc niste beneficii cu ele, iar printre ele se numara si a prevedea clar ce urmeaza sa se intample. De aceea, iata, ca unul din eu-rile mele interioare ma intreaba necontenit ce urmeaza sa se intample. Iar eu nu stiu a raspunde.  Simt inevitabilul, dar nu-l pot arata cu degetul. Si nu pentru ca nu e frumos sa arati cu degetul, ci pentru ca nu am habar care e acel INEVITABIL care ne leaga pe mine si pe ea.  Lumea aceasta e plina de evenimente inevitabile. Traim in inevitabil.  Spre exemplu,acum ploua. Era inevitabil sa nu vina o ploaie astazi. Toate semnele indicau  ca o ploicica zdravana nu va ocoli acest oras astazi.  Nu spun ca e bine sa te lasi in bataia vantului, mergand cu deviza ca totul se intampla oricum si noi nu avem control. Chestia asta e  50%, asa ca e recomandat sa nu ne punem toate sperantele in ea si sa incercam sa privim the whole picture.

Eu si sora mea pornim spre cai diferite. Ea a fost aruncata in valtoare,  a lasat viata sa ii fie ghidata de bataia vantului iar acum ceva timp in urma a hotarit ca e de ajuns si a luat fraiele. Si poate aceste fraie nu se vor rupe si o vor purta acolo unde isi doreste sa ajunga. Eu am intrat si am iesit din valtoare de cand ma stiu. Nu sunt niciodata intr-un loc. Nestapanita mi-e firea si asa va continua sa-mi fie. Dar stiu ca indiferent unde voi ma voi uita, privirea mi se va intersecta, la un moment dat, cu a surorii mele. Pentru ca e parte din mine si eu sunt parte din ea. Si mereu revii la ceea ce iti apartine de drept.
http://www.youtube.com/watch?v=NW7oNpzBSGc Our secret life sounds like this.

No comments:

Post a Comment