"Come on, come on, put your hands into the fire" part I

  A trecut mult de cand m-am gandit ultima data la cum sunt si ce imi place.
  Acum sunt in punctul in care simt o nevoie aproape dureroasa de a vorbi despre asta, de a-mi limpezi mintea, de a aranja piesele de puzzle.

   Lumea ma poate descrie cum vrea, prietenii, familia .Dar nici unul dintre ei nu poate sa spuna cu exactitate ce om sunt.
  Eu stiu. Poate nu sunt intotdeauna sigura, poate am indoieli, dar stiu, undeva intr-un colt ascuns din inima mea, stiu ce sunt.

   Sunt o flacara . De cand am inceput sa fac pasi pe acest pamant, am fost o flacara . Am cautat mereu sa fiu aprinsa cand eram pe cale sa ma sting. Sunt letargica cand incep sa nu mai ard, sunt trista si probabil multora dintre prieteni le par ciudata. Din acest motiv caut oameni care sunt si ei flacari la randul lor, de aceea ma fascineaza neobisnuitul, aventura . De aceea le caut cu indarjire . De aceea ma incapatanez sa nu traiesc ca altii. Nu pot accepta sa fiu mai putin, sa ma temperez cand doar asa ma simt vie. Mi s-a spus o  data ca e gresit . Ca ar trebui sa gasesc alt mod de viata.Ca ar trebui sa ma relaxez Eu cred ca sa ii spui asta unui om care trebuie sa se consume ca sa se simta in viata, asta este gresit. Ne alegem profesiile, ne alegem familiile, ne alegem unde sa ne facem case, alegem sa avem ambitie in loc sa ne plangem de mila, alegem sa fim mai intelegatori cu cei din jurul nostru, alegem sa avem mintea deschisa, dar nu putem alege natura de care sa apartinem. Nu putem alege cum sa simtim.