Nu exista lipsa greselii. E un vis si nu va deveni niciodata
realitate. Asa suntem noi conceputi. Sa gresim, ca sa invatam. Sau sa gresim si
sa invete altii din povestea noastra. Gresim din teama, din nestiinta sau chiar
premeditat. Ziua in care toate actiunile
noastre vor sfarsi prin a avea cele mai pozitive
rezultate, este o zi indepartata si va fi ziua in care vom inceta a mai fi oameni. Vreau rezultate pozitive
dar nu vreau sa-mi pierd umanitatea.
Lucrurile trebuie sa mearga spre mai bine, mi-a zis cineva.
Dar ca sa mearga spre bine, trebuie sa mearga mai intai prost. Nu tragi concluziile
dintr-o viata ideala, utopica. Una care urmeaza un curs lin, lipsit de piedici
si de greseli.
Sunt greseli care m-au facut sa le regret , sa-mi doresc o a
doua sansa pe care nu am mai primit-o si sa inteleg ca unele ocazii, le prinzi
cand iti zboara deasupra ochilor dar sunt
si greseli care mi-au ghidat drumul spre
oameni, pe care nu i-as fi intalnit altfel. Am pierdut si am primit ceva la
schimb, insa, de fiecare data. De cele
mai multe ori am primit lectii. De mai putine ori, dar avand aceeasi valoare, am intalnit persoane
care m-au inspirit, m-au ajutat sa-mi
gasesc drumul si m-au incurajat sa ma dezvolt asa cum aveam
nevoie, sa cresc, pe scurt.
Am aproape 22 de ani
si acum aflu cum se invarte lumea. Acum aflu, ca fiecare are directia sa, care
mereu va fi deviata, intr-un fel sau altul. De circumstante, de noi insine. E
in firea noastra sa ne abatem de la propria cale, uneori . Iar asta o putem
face si stand pe loc, stagnand. Nu poti ajunge nicaieri, daca nu te
mobilizezi. Asadar, greseala nu e doar
riscul prostesc, ci si teama de a face urmatorul pas. Dar nu putem opri acest
ciclu, al propriei noastre deveniri. E la fel de firesc precum timpul care ne
este pus la dispozitie, fiecaruia si care trece cu sau fara voia noastra.
As minti daca as spune ca regret tot ce nu a iesit asa cum
planuisem la inceput. Ar insemna sa neg existenta legii compensatiei, care m-a
rasplatit de fiecare data cu ceva, cat de marunt . Nu regret decat invataturile
pe care le-am refuzat multa vreme a le primi. M-ar fi costat mai putin, daca as
fi ales sa procedez diferit, adica in favoarea mea. Sunt omul care a continuat sa se auto-saboteze, pentru ca era curios daca lucrurile vor
decurge diferit, urmatoarea data. Ambitie copilareasca, probabil si putina
nebunie, ca cea de care vorbea Einstein : Insanity: doing the same thing over and over again and
expecting different results.
Dar parerile de rau nu trebuie sa inlocuiasca o viata traita
din plin. Ele trebuie sa se incheie cu o concluzie, de preferat una care sa ne
aduca noua foloase, pe viitor.
Asa
cum am spus mai demult, nu imi doresc utopia. Deci, nu imi doresc sa duc o
viata “fara pata”. Iubesc povestile si
nu am citit nici una in care personajele sa nu fie supuse greselilor. Imi
doresc doar o minte limpede si o inima deschisa, pentru a fi mai ingaduitoare
cu mine, a intelege mai bine lumea asta in care am venit si pentru a fi mai
inteleapta. Atat.
No comments:
Post a Comment