Cand oamenii iti spun ca esti curajos, ei nu isi dau seama, ce povara tocmai au aruncat pe umerii tai. Si cum sa isi inchipuie ca fac asta? Ei cred ca tocmai ti-au facut cel mai frumos compliment. Daca e sa o luam pe cea dreapta, este un complimnt. De cate ori nu m-am trezit admirandu-i pe altii pentru curajul pe care il vedeam ca arde in ei? E normal, e uman...sa admiri, sa urmezi un exemplu ... Dar nu ne spune nimeni ce presiune exista pentru cel care aude acele cuvinte. Nu pentru ca il deranjeaz, nu pentru ca il jignesc, nici unul din aceste motive. Ci pentru ca o data puse pe masa cartile, o data ce a fost LABELED, trebuie sa se ridice la nivelul asteptarilor. Sau cel putin, acesta este sentimentul. Desigur, o mare prostie sa vrei sa te ridici la nivelul asteptarii altora...dar din nou, toti o facem, fie pentru o scurta perioada de timp, fie pentru toata viata. E uman. Si la ce te gandesti cand auzi ca esti un om curajos? In principal, la faptul ca nu ai dreptul sa lasi ceva balta doar pentru ca ai obosit putin. Curajosii nu fac asta. La ce te mai gandesti cand auzi acel compliment? Ca nu trebuie sa iti fie frica. Esti un impostor daca ti-e frica si tocmai ai fost numit "curajos". Cum iti permiti sa te plimbi de colo-colo, cu frica agatata de tine ca o umbra ? Curajosii nu fac asta. Nu?
Sau poate o fac ? Adevarul este ca majoritatea habar nu au ce inseamna curajul. Toti se asteapta sa fii fara frica, sa reusesti in tot, sa te ocupi de tot . De aici presiunea. Tu stii ce cred ei despre curaj. Tu stii ce inseamna pentru ei. Dar ei nu stiu cum il vezi tu. Si anume ...ca pe frica care nu da coltul niciodata si te haituieste mereu, dar in fiecare zi mai putin decat ieri, daca o infrunti. Ca pe dorinta de a abandona uneori totul, fara a face asta niciodata insa, pentru ca posibilitatea de a se intampla un lucru minunat in clipa urmatoare este mai mare si mai puternica decat renuntarea . Dar cum sa explici asta fara a distruge imaginea impunatoare a super-puterii numita CURAJ? Cum sa le spui ca frica nu dispare niciodata? Nu poti. Si intru-catva....te gandesti ca tu, sa fii in locul lor, nu ai vrea sa auzi aceste lucruri. Ai vrea sa ai in continuare un lucru la care sa aspiri, pe care sa il admiri . Oamenii urca in varful muntelui, nu pentru ca au auzit ca ti-e frica pana sa ajungi acolo, ci pentru ca li s-a povestit ce priveliste grozava vor avea in fata ochilor .
No comments:
Post a Comment