Drumuri catre inainte si inapoi

Schimbarea nu vine brusc. Ti se strecoara pe sub piele, e vicleana. Nu o vezi venind. Nu o auzi. Nu face zgomot. In felul ei straniu, este magica. Te trezesti intr-o zi, ca esti pur si simplu, ALTFEL.  Alt om. Cel care stiai ca esti dar nu puteai deveni.

Problema cu astfel de schimbari este ca nu te poti rupe de mediul in care va trebui sa te intorci. Nu cred sa existe cu adevarata acel " Incepi de la zero". Trecutul este parte din noi, nu putem sa gonim  nicaieri sa ne indepartam de el . Fie ca apare in forma unor prieteni, a familiei, a unei case, a unei bucati de cer, a unei melodii, trecutul este ancorat in noi. Il purtam dupa noi in fiece zi. Este dovada vie a ceea ce am fost, povestea noastra. Nu ar trebui sa ne dorim sa o negam. Cine mai suntem, daca nu avem o poveste?

Dar cu toate acestea, nu vrem sa ne intoarcem de unde am plecat. Pentru ca nu mai apartinem de ceea ce am lasat in spate.  Nu putem sa pastram povestea fara sa mai jucam un rol in ea?   Cred ca asta este ceea ce ne macina. Cum sa o luam de la zero, fara sa ne renegam povestea care ne-a definit pana acum .