"Oamenii nu sunt atat de complicati" sau "Lucrurile sunt destul de simple de fapt", acestea sunt doar vorbe, care nu reflecta realitatea. Sunt doar raspunsuri pe care si le dau unii care fie nu au gasit alta explicatie fie au trait intr-un glob, unde nimic nu se zguduie, unde cerul niciodata nu se destrama.
Oamenii sunt complicati iar lucrurile nu sunt simple. Nu sunt albe sau negre, sunt gri. Si nu un singur gri ci sute de nuante de gri. Inteleg, este usor sa crezi contrariul, cand nimic nu te-a-ncercat INCA cu adevarat. Esti probabil indreptatit sa crezi asta, neavand alte repere. Si cu toate acestea, nu pot sa nu ma infurii. La gandul ca adevarul despre cum functioneaza lumea este infinit mai complex decat ce cred cei cu ":vieti fermecate", la gandul ca a detine acest adevar este pe cat de folositor uneori, pe atat de dezavantajos alteori. Nu este nimic simplu in a pune un picior in fata celuilalt, pe un pamant pe care l-ai simtit surpandu-se sub tine, nici in a privi zambind catre un cer care ti-a cazut in cap de cateva ori. Devii mai temator, mai precaut, mai cinic uneori, pentru a nu mai fi luat prin surprindere data viitoare cand ti se intampla. Uneori o iei si razna, pentru putin timp.E o treaba complicata supravietuitul. Pentru ca desi esti capabil sa respiri in continuare, nu mai esti acelasi care obisnuiai sa fii.
Ai o noua identitate, cu fiecare cicatrice noua. Oglinzile ori unii prieteni, te pacalesc uneori, te fac sa crezi ca ai ramas la fel. iti plimbi degetele peste chip si constati ca se afla la locul sau, iti treci un deget peste sprancene, una, doua, bun, in jurul ochilor, unu, doi, bun, peste nas, in jurul si peste buze, la locul lor si acestea.Bun. Te minti si-ti spui ca esti tot tu, locuiesti in acelasi trup, cum sa nu fii tu?
Dar intr-o zi, pentru ca asa cum vorba din batrani spune, minciuna are picioare scurte, intr-o zi, toata mascarada aceasta este descoperita. Si ramai cu chipul care te priveste suspicios in oglinda, chip cu care incerci sa te reimprietenesti, pe care incerci sa il invet noi gesturi, sa il adaptezi ca pe o masinarie, la noua identitate. Nu este nimic simplu in toate acestea. Nu este simplu sa o explici cui nu a trait-o inca, nu este simplu sa o traieti tu insuti. Asa ca iti cauti camarazi, pe cei care au purtat sau poarta aceeasi lupta. Nu pentru a va plange de mila unul altuia ci pentru a nu mai simti ca va loviti cu ciocanul in cap. Unele povesti sunt facute sa fie impartasite doar unui anumit "public". Si nici acest lucru nu este usor. Sa separi oamenii, cei carora le dai o parte din tine si-ti spun "Si-a mea este la fel de ruginita", de cei care, daca le-ai da, ar afirma simplu"Este ruginita". Este dificil sa faci asta, dar atat de necesar!
No comments:
Post a Comment