Facebook- marele promoter al poveştilor de dragoste fără de sfârşit

	Contrar  titlului, articolul nu are deloc o tentă negativă. Realitatea nu e negativă, nu e fie albă fie neagră: e gri. Și ca orice gri care se respectă, uneori se va decolora puţintel, dar suficient cât să-ți doreşti să nu mai porţi bluza aceea de care nu te puteai dezlipi acum câteva luni; alteori vei deveni inventivă după  ce vei scoate dintre hainele negre ca tăciunele, și pantalonii, care undeva, cândva, fuseseră  gri;  acum pot fi foarte uşor confundaţi cu o pereche nouă, muuuuuuuuuuult mai închisă la culoare decât precedenţii. Griul care se respectă se adaptează, în concluzie.   Aşa și cu realitatea: ne adaptăm la noua modă deci suntem moderni și nu mai putem de mândrie datorită acestui lucru. Ne facem dedicaţii iubiţilor/consorţilor pe FB, căci doar acolo el/ ea va simți dragostea care izvorăşte din adâncul miilor de circuite și fire care ne transmit cuvintele fade, că un măr crescut  în seră și injectat cu chimicale.   Poveştile de dragoste nu se mai numesc astfel dacă nu sunt însoţite de publicitate: poze cât mai grăitoare ( o mănuță pe "peptul” lui "vânjos ”, un pupic clătinat, pe obrazul ei, pe care s-au mai aşezat alte mii de săruturi, poate imperfecte dar adevărate, înainte de a se da click pe instrumentul de imortalizat fericirea celor doi. )   Nu sunteţi în pas cu trendul, dacă vă ascundeţi în spatele cortinei. Ce, nu vă plac reflectoarele, aclamaţiile, felicitările?    Într-adevăr, acest articol va fi răutăcios, dacă mulți "pacifisti” îndrăgostiţi se vor simți ofensaţi și pregătiţi să deschidă gura și să arunce injurii. Într-adevăr, cine-a scris aceste "baliverne” , categoric nu are habar despre cât de pură și de nestăvilit este dragostea  ce și-o poartă aceşti  tineri nevinovaţi, dependenţi doar de reclame, de aprobare.Dacă Heathcliff și Cathy aveau fiecare câte un profil pe reţeaua asta (minunată în alte situaţii) de socializare,  Emily Bronte nu ar mai fi avut despre ce să scrie. În cazul lui Flaubert, putem vorbi despre un sequel însă(mai slăbuţ, ca orice sequel,desigur), căci pe Emma Bovary ar fi avut în sfârşit cine s-o consoleze și nu și-ar mai fi curmat zilele.  Tot răul spre bine, nu-i aşa?   Dar cum spuneam, realitatea este gri. Și ştii, dacă cerul este cenuşiu și se anunță o ploaie zdravănă, nu te poţi bate cu vremea: ia-ți o umbrelă!