GPS-uri, tinerete si alte cele

Scopul scrisului, este de a comunica. Uneori cu tine, ca sa iti dai seama ce se petrece dincolo de noianul de ganduri care te inconjoara, alteori, cu cei care isi rezerva cateva minute, ca sa-ti asculte cuvintele. Desi nu credem, comunicam mult, citindu-ne unii pe altii. Problema pe care o intampinam insa, in  aceasta epoca a tehnologiei , nu sta in lipsa de comunicare, asa cum zic multi, ci in capacitatea sau incapacitatea noastra de a intelege atat cuvantul verbalizat cat si cel scris.

Asta nu inseamna, totusi, ca ar trebui sa ne oprim din a ne vorbi. Din contra, ar trebui sa continuam, cu si mai mult drag pentru cuvinte, caci ele ne salveaza de cele mai multe ori. Tind sa cred ca pot fi cea mai buna unealta de care ne putem folosi.

Oricat vrem sa traim cu ideea ca instinctele primeaza, in cele din urma totul se rezuma la vorbe. Si de cele mai multe ori, la cele pe care nu le-ai spus. In nici un fel.

Suntem ceea ce ni se intampla. Si asupra a ceea ce ni se intampla putem interveni sau nu. Diferenta majora dintre cele doua alegeri, care ne stau atat de la indemana,  incat uneori uitam, o facem NOI.

Asadar, daca exista ceva ce nu ne place, ceva ce consideram nepotrivit in viata noastra, putem spune. Tare. Raspicat.  Este un dar primit cand am venit in lumea aceasta, si anume acela de a putea hotari cum traim si mai important CE traim.

Studentia este o etapa care-si pune amprenta pe tine, fara sa-ti dai seama. Bine ar fi, ca in timp ce-si pune amprenta, sa duci o viata frumoasa, imbogatita cu tot ce te defineste pe tine.

Am luat hotarirea, cu ceva timp in urma sa fac asta. Sa-mi duc viata asa cum consider ca ar trebui sa fie. Nu reusesc intotdeauna sa-mi urmez propriul sfat, dar stiu mereu  ca trebuie sa ma intorc la el si sa-mi reconfigurez traseul.

Asta fac acum. Il reconfigurez. Imi trasez iar o harta a pasiunilor, aspiratiilor si nevoilor mele . Daca e ceva ce sta in calea lor, ma pun pe facut curatenie. Din cand in cand e bine sa stergi praful, nu?

Locuiesc intr-un oras unde oamenilor, studenti sau nu(dar in principal studenti) le face placere sa epateze. Doamne, fereste, n-am nimic cu epatarea, toti o practicam din cand in cand. Nu ma deranjeaza de fel ca o intalnesc cam des. Nu ma deranjeaza  nici sa stiu ca majoritatea fatucilor care defileaza pe 15 centimetri, clatinandu-se  gratios si fluturandu-si  firele de par ca in reclama de la Wash&Go, in cluburile prin care mai dau cate-o raita, mananca margarina acasa ( if you know what I mean). Probabil n-as da nicio raita, de n-ar fi prietenele mele, pe care le ador, caci sunt minunate.  Ma deranjeaza cand ma invadeaza pe mine, cand ma simt constransa de imprejurari.  Imi vine in minte o replica a lui Drew Barrymore, intr-un interviu: “I don’t have what it takes to be a diva”. Well, neither do I, thank you ,Drew.

Sunt inconjurata de prieteni diversi. Si diversitatea este ceva ce am dorit mereu sa am. Asa se face ca, unele din prietenele mele, arata precum divele adevarate si zau ca ar putea matura pe jos, cu fatucile de mai sus, de n-ar exista indiferenta.  Dar ca sa revenim la oile noastre, epatarea aceasta pe care ele n-o sesizeaza sau care nu le deranjeaza,  mie imi da migrene. Migrene tratate cu licori magice, gasite in meniu.  

  Imi place lejeritatea, imi place naturaletea, imi plac blugii si tricourile, imi place studentia clasica, in general. Da, este recomandat sa privesti din mai multe perspective. Doar asa afli din ce aluat esti facut. Daca privesti dintr-un singur unghi, nu vei afla nimic. Ce e prea mult...e prea mult. Este ca si cum in locul invatatoarei, esti tu cel care te pedepesesti  si  decizi sa stai la colt. 

De aceea, locurile astea ma limiteaza. Este un mediu restrans acolo, orice s-ar spune.  Si vad cam multi oameni in varsta. No offence, voi ajunge si eu sa calc acel prag, dar mai este pana atunci si mi-ar placea sa nu mi se aminteasca asa des de asta. Motiv pentru care, vreau sa ma bucur de darul primit si sa aleg sa iau o pauza de la toate acestea. GPS-ul meu interior este putin dezorientat, dar o data pozitionat in directia potrivita, stiu sigur ca va gasi drumul. 

In rest toate-s bune si frumoase!  Cu riscul de a-mi fi aruncate pietre, oua si ce mai pofteste lumea pe blog,  o  sa trantesc un citat,  al carui autor este un binecunoscut si discutat blogger, citat care mie mi-a placut tare mult: "Tineretea este o sansa. Si toata lumea stie ca sansele ratate nu se mai intorc"