Spaghetti cu linte şi ciuperci sau ce faci dacă nu mai ai chef de citit, văzut, ascultat POLITICĂ

  Nu mai vreau să aud sau să citesc despre politică. M-au obosit atâtea dispute, certuri legate de pro sau contra cui eşti, nu înţeleg ce e cu atâtea urale pentru noul şef de stat, atâtea bocete de fericire. Doar nu am stat la Auschwitz până acum. Nici nu am fost chinuiţi precum chinezii. Lumea îmi pare că hiperbolizează niţel treaba asta, cu noul preşedinte ales. Am votat şi eu, ca un bun cetăţean ce mă consider.  De aici încolo, rămân cu speranţa că ţara aceasta minunată şi deloc promovată, va fi condusă bine. Mai bine. Pentru ca promisiuni ştim să facem toţi. La rândul meu, am făcut şi eu şi poate nu m-am ţinut să le îndeplinesc pe toate. Pentru că aşa greşim noi, oamenii, uneori. Până la proba contrarie, nu poţi să crezi pe nimeni, cu adevărat.
  Între timp, putem să ne vedem de ale noastre treburi şi să ne delectăm cu bunătăţi. Cel puţin, eu mi-am urmat sfatul şi asta am făcut.
   De această dată am bucătărisit nu  ca să mă calmez, pentru că nu a fost nevoie de aşa ceva. Ci ca să îmi umplu o oră şi ceva, îmbinând, (cum se zice?) utilul cu plăcutul. Şi recunosc, nu aveam nimic de mâncare pe undeva . ^^
   Am învăţat anul trecut să fac ceva rapid şi gustos (şi care să nu fie un sandwich,) pentru când îmi plânge stomăcelul . Am folosit ce am găsit prin dulap si prin frigider si le-am combinat. Ulterior, abia, am aflat, baleând site-uri, că reţeta mea nu e tocmai unică. Deci nu, nu inventasem nimic .

   Nicio problemă, însă, nu plănuiam să fiu vreo inventatoare de reţete culinare. Dacă aş fi inventat ceva, accidental, ar fi fost doar un bonus.

 Deşi se spune că pozele sunt mai grăitoare decât o mie de cuvinte, eu voi scrie ce am folosit, pentru că ştiu că şi eu mi-aş dori să aflu, dacă aş fi în locul cititorilor. Plus de asta, chiar de curând vorbeam cu o colegă despre linte şi cum o gătesc eu cu spaghetti. Cătă, this one is for you.

Ce-am găsit eu prin bucătărie( oricine işi poate personaliza reţeta în funcţie de "comorile" peste care dă în propria sa bucătărioară.)

- o mănuţă de spaghetti, care se fierb aldente
- un pumn de linte roşie, care se fierbe la foc mic
- 3-4 ciupercuţe medii, care se taie felii mici şi se pun la călit, într-o lingură de ulei de măsline
-un sfert de ceapă mărunţită, care trebuie să ajungă, dupa mărunţire, la călit, împreună cu ciupercile
- o cutie mică de sos de tomate
- cimbru
-usturoi granulat
-oregano
-puţiiiiiină boia dulce.

După ce am fiert pastele, le-am amestecat, în tigaie cu ciupercile, lintea, sosul de tomate şi condimentele. Am pus capacul, le-am lăsat la încins vreo 2 minute şi gata.

 Mi-am pus, cum s-ar zice, burtica la cale şi am părăsit bucataria, veselă.
Şi în tot acel timp, n-am mai fost asaltată nici din stânga nici din dreapta de ştiri despre domnul Klaus sau domnul Ponta.  Domniile lor să-şi vadă de atribuţiile lor, noi de ale noastre. Cum spunea un comediant de la Cafe Deko "Asta e. Dacă asta e, alta nu e."