Vine un moment in viata fiecaruia cand realizeaza ca are o capacitate mare de a iubi. Daca pana atunci nu a bagat de seama, acum constientizeaza cat se poate de clar ca are un "rau de iubire" de oferit, cum o foarte buna prietena s-a exprimat cand si-a descris nevoia de a oferi ceea ce pentru multi este un concept asa de controversat. Pentru ca da, recunosc, dragostea este intr-o mare masura, egoista. Nici un tip de iubire nu este necondtionata 100%. Mai intai ne simtim noi bine oferind-o, apoi cel care o primeste. De aceea ne doare cand nu avem cui o da sau nu este apreciata, impartasita ori si mai rau, pierdem omul caruia i-o daruiam pana atunci. Stiu ca atunci cand iubim, suntem egoisti. Dar mai stiu si ca suntem mai buni. Sau cel putin, ca putem fi mai buni. Mai deschisi, mai intelegatori. Cand cel care te priveste te accepta cu tot ceea ce insemni tu, chiar cred ca vrei sa fii bun, sa pastrezi armonia dintre voi. Cand cel langa care stai te face sa te simti viu, nu cred ca vrei sa pierzi asta. Toti suntem niste chibritele care asteapta cuminti in cutie sa fie aprinse. Cine spune ca nu, minte.
Pot sa aleg sa fiu o cinica, sa-mi ignor sufletul si sa merg asa prin viata. Dar nu ar avea rost pentru mine. Pentru altii, poate da. Eu nu am fost niciodata buna la a ma minti. Nu mi-a iesit. Probabil ca daca as fi reusit, nu as fi fost niciodata in nici un "dark place", dar din fericire, da, din fericire, am fost . Si sa fiu o cinica nu ar da roade . Sa ignor o parte din ceea ce ma defineste, nici asta, nu ar ajuta. Pot doar sa recunosc. Sunt o romantica. Nu una care viseaza la un Fat-Frumos calare pe un cal alb ori altceva fantezist. Sunt o romantica care vrea sa se bucure de viata, care a facut greseli, a invatat din ele si probabil va mai face altele si va invata si din acelea, o romantica careia ii place sa bea la petreceri si care uneori o ia pe ulei si apoi se redreseaza, o romantica care nu sta sa se uite pe fereastra sa astepte ci se arunca in lume, o romantica care nu se satura niciodata sa vada ce mai are lumea sa-i arate, o romantica care stie cu siguranta ca vrea sa se inconjoare de frumos pentru ca multa vreme nu a avut parte de asa ceva. Sunt o romantica care nu crede ca lucrurile se intampla cu un motiv iar asta am stabilit-o cu mult timp in urma. Viata este ce este si orice alta semnificatie este propria noastra nascocire. Suntem fiecare responsabili pentru ceea ce facem cu ceea ce ni se intampla. Nu sunt o romantica in sensul clasic, nu voi sta sa citesc dulcegarii in timp ce-mi trece tineretea, plangandu-ma ca mie nu mi se intampla nimic. Pentru ca viata mea nu este goala. Este plina de oameni, de locuri pe care le-am vazut, de aventuri pe care sa le povestesc, de lectii pe care le-am invatat. Sunt o romantica atipica. "Raul de iubire" mi-l revars peste ceea ce am acum pentru ca eu consider ca ar fi pacat sa se iroseasca ceva atat de frumos, sa se ofileasca, sa nu se bucure nimeni .
Dragostea mea e ca o gradina mare cu flori, intr-o zi insorita de vara, dupa o ploaie calda. Cu omul ACELA, m-as intinde printre flori si as sta asa, sa ma bucur cu el de aerul parfumat, de pamantul racoros, de soare. Dar omul ACELA nu este, asa ca las gradina deschisa tuturor oamenilor care au reusit sa ocupe un loc special in viata mea. Pentru ca.....de ce nu? :D
Pentru Iulisor.
No comments:
Post a Comment