Povestea 1

(.....)Erai,intr-adevar langa mine, dar adevarat este si faptul ca o parte din tine era altundeva.Un loc pe care doar tu il stiai. Un loc, care a pus asa mult stapanire pe tine, incat s-a starnit o furtuna in sufletul tau.  Am simtit furia din tine, chiar daca ai ascuns-o bine. Am simtit ca vrei sa pleci, chiar daca nu ai spus. Cat am stat asa amandoi? Nu-mi dau seama, nu pot aproxima. N-am mai masurat timpul in acele clipe, ci doar tensiunea care se crease..Ar fi trebuit sa spun ceva? Sa fac ceva? Nu stiu. Nu cred ca as schimba nimic, pentru ca,intr-un fel, stiu ca si daca as intoarce timpul si as zice sau as face ceva, nu mi-ai spune. Pentru ca din clipa in care te-ai inchis in tine, nu mi-ai mai vorbit cu adevarat. Ce te macina? Ce nu puteai spune? Nu am nicio idee. Stiu doar ca ai rupt tacerea care se asternuse in acea camera, intrebandu-ma simplu: “Mai poti sa dormi?”, pentru ca inainte sa apuc sa spun ceva, tu sa adaugi: “Eu nu mai pot”. Asta am facut noi in tot acest timp? Am dormit? Am visat? De ce m-ai intrebat asta?  Ai plecat val vartej si m-ai lasat sa ma gandesc. Doar ca nu puteam gandi. Sincer iti spun acum. Nu ma puteam gandi la nimic. Se petrecusera prea multe in prea putin timp.

[probabil septembrie sau octombrie 2012]