Alt fragment de roman:Extreme

Nu-mi sunt suficienta mie. Credeam ca-mi sunt. Si m-am mintit. Sau poate ca-mi sunt. Dar nu acum.

Acum ma simt goala, fara directie, fara nimic. Nimicul acesta ma stoarce, ma lasa fara vlaga. Sunt paralizata. Sunt obosita. Si nu  ar trebui sa fiu nici una, nici alta.  Dar parca am pierdut controlul.  Imi duc haotic viata de pe o zi pe alta. Nu fac nimic productiv. Si cu toate astea, ma simt secatuita. Vreau sa simt ceva. Da. Mereu vreau ceva. E posibil sa nu ne dorim nimic? Exista pe lumea asta oameni care nu-si doresc nimic? Tind sa  cred, ca daca exista, sunt mai fericiti. Pentru ca nu asteapta nimic si primesc totul. Asa am observat ca merg lucrurile in aceasta lume. Cu cat  astepti mai putine, cu cat primesti si ce nu ai banuit ca-ti doreai. Cum fac sa nu-mi mai doresc? Oamenii spun ca vine de la sine.Am incercat sa las sa vina de la sine, am incercat  sa nu-mi mai pese. Si poate ca tocmai asta e problema. Ca am incercat. N-ar trebui sa incerc. Ar trebui sa am rabdare. Si sentimentul va veni.

Dar nu am rabdare. Niciodata.  Vreau sa simt ceva. Sunt in stare sa ma arunc maine cu parasuta, doar ca sa simt ceva. Orice! M-am plictisit sa invat informatii cu care nu pot lucra practic. Imi provoaca greata. Ma obosesc. Ma doare capul. Din cauza lor. A mea. A lui. A locului in care sunt. A soarelui dupa care tanjesc. Din cauza oamenilor care sunt si care nu sunt. A cuvintelor pe care le aud si pe care nu le aud. Traiesc in contradictii de 3 zile si jumatate, dar imi pare ca a trecut mai mult timp.

Am trecut iar in cealalta extrema. Cum ajung la mijloc? Cum ma echilibrez? Cum imi linistesc mintea si sufletul?

Am nevoie sa simt ceva care sa ma invioreze. Am nevoie sa nu fiu singura. Am nevoie sa plec. Iar.Dar nu acasa. Ci departe. Ma sufoc iar. Si e din ce in ce mai greu de suportat. Daca asta e viata, atunci inca nu sunt pregatita pentru ea. Nu stiu ce inseamna sa ramai sa lupti. Pentru mine lupta e si plecatul. Sa pleci nu inseamna intotdeauna lasitate. Inseamna si sa mergi inainte. Sa lupti.  Dar nu pot pleca acum. Stiu bine.

Mi-e teama. Dar constat ca mereu imi este teama. De o groaza de lucruri. Dar le fac, in ciuda temerii mele.  Doar ca acum, mi-e pur si simplu greu sa mai fac vreun pas. Vreau sa zac. Dar nu ai dreptul sa zaci la 20 de ani,nu? Ai la multe dreptul, doar la asta nu.