Nu am facut mare lucru cu viata mea de pana acum. Am cateva
zile de cand am constientizat asta pentru prima data si de atunci ma roade , ma
intoxica tot mai mult, cu fiecare gand legat de asta.
Ce-i drept, am abia 20 de ani. Am timp, nu-i asa? Dar uite,
ca e o prostie ce se spune despre timp. Trece asa repede si nu apucam sa facem
mai nimic in 24 de ore. De fapt, e o minciuna si treaba asta cu cele 24 de ore.
Considerand ca majoritatea se culca in jur de 11-12 seara si se trezesc cam pe
la 6-7 dimineata, ceea ce le ramane din faimoasele”24 de ore” sunt aproximativ
17 ore.17 ore din care pierdem minute cu
nemiluita asteptand fie autobuzul, fie niste afurisite de acte, fie un ceai
care intarzie sa apara .Iar lista continua. Unde sunt acele 24 de ore? Ma gandeam
serios sa nu mai dorm ca sa recapat orele pe care le pierd dormind, caci
sincer, in ultima vreme, dormitul, inafara de faptul ca mi-a mai odihnit cat de
cat creierul, mi-a irosit timpul.
Dar nu despre asta era vorba, M-am abatut de la subiect,
intr-un mic acces de furie. Lucrul despre care voiam sa vorbesc e viata mea. Nu
foarte incarcata, dupa noile “analize” facute recent. Nu vreau sa ma trezesc ca
am 30 de ani si eu nu sunt decat o carcasa goala si zgariata.
Vreau s-o iau de la zero, caci inca n-am facut asta. Cel
putin, nu simt ca am atins acel prag. Si as vrea sa dau de el si sa-l trec.
Bucuresti. In orasul asta ma gandeam s-o iau de la zero. Asta,dupa ce,
bineinteles, reusesc in iulie 2013 ce n-am reusit in iulie 2012.
Dar iata, ca ma gandeam, ca poti oricand s-o iei de la zero.
Si sa astept sa fac asta mai tarziu nu e altceva decat aminare. Si intr-un fel
ironic, ar fi aminarea propriei mele
vieti, despre care am si scris ca nu e prea incarcata.Si pe care imi doresc
nespus s-o imbogatesc. Cu oameni,cu locuri, cu sentimente noi, cu intamplari
din cele mai neobisnuite.
Nu stiu ce va urma. Stiu doar ca daca nu imi va mai pasa
prea mult de ce va fi si imi voi urma pur si simplu drumul, lucrurile s-ar
putea sa se indrepte spre ...un bine. Oricare ar fi el, e binevenit. M-am
saturat sa ma intreb: “Ce nu merge?”
Stiu acum ce nu merge. Perspectiva.
Presimt ca vor avea loc niste schimbari cat de curand.
No comments:
Post a Comment