Sunt
formata din bucati de oameni. Chiar cand ajung sa cred, ca m-am terminat de
finisat, apare ceva nou in peisaj si procesul meu de formare este reluat de la
zero. Doar ca nu e un proces ciclic, caci daca ar fi, lucrurile s-ar
simplifica. As preconiza ce urmeaza sa se intample. Insa nu. Acest process al
meu este unul fara alarma, fara un inceput clar si fara un sfarsit bine determinat.
Ma trezesc in mijlocul transformarii mele si ma intreb cum am ajuns acolo. Mi
se face teama, devin confuza. Mintea mi-o ia razna, la fel si simturile. Am
impresia ca tot din mine ma tradeaza si ma simt expusa. Doar faptul ca incerc sa controlez asta ori
sa o maschez, ma stoarce de energie. Iar faptul ca de fiecare data revin la
intrebarea :Cine sunt eu de aceasta data? ma arunca intr-o valtoare, din care
cu greu scap. De cele mai multe ori, sunt scoasa, din fericire pentru mine, de
catre altii. In acele momente, imi dau seama cata nevoie am sa fiu salvata.De
mine, ca sa ma intorc la mine. Am nevoie
sa fiu temperata, am nevoie sa fiu salvata.
No comments:
Post a Comment