Eu am nord in minte si sud in suflet. Ei nu au nici una nici alta. Ei sunt apa.

Unii oameni sunt plini de caldura. De afectiune, pe care o revarsa asupra tuturor fara sa-si dea seama. Caldura aceasta a lor te invaluie placut si aproape ca-ti creeaza dependenta. Sunt oameni buni, atat de buni ca le citesti bunatatea in ochi. Au un fel bland de a se purta, de a vorbi. Sunt putini astfel de oameni. Si pentru ca sunt putini, trebuie apreciat fiecare moment petrecut cu ei. Caci daca dispar din viata ta, cine stie cand vei mai intalni pe cineva ca ei? Sunt rari. Atat de rari….

Multi oameni cred despre ei ca sunt buni si plini de dragoste. Dar e doar o minciuna pe care si-o spun lor insisi. Oamenii cu adevarat buni si plini de dragoste nu stiu asta despre ei. Ei sunt naturali. Se poarta asa cum simt. Iar ceea ce simt e o imensa dorinta de a oferi afectiune neconditionata. Sunt buni  nu pentru ca si-ar impune, ci pentru ca e in natura lor. Si nu, nu sunt niste utopici. Din contra, sunt persoane foarte realiste, care pur si simplu nu se pot dezice de felul lor de a fi.

Oamenii acestia nu stiu cat sunt de esentiali pentru noi, cei scindati intre bine si rau. E ca si cum a-i intreba apa daca stie cat e de vitala pentru existenta noastra.

Dedicat tuturor oamenilor buni, de la care am primit nu o data, ci de mai multe ori multa,multa,multa afectiune pe care o pastrez zi de zi in suflet si o las sa ma incalzeasca, ori de cate ori mi se face frig.